Candva mi-ai spus ca mi-ai da aripi de ingeri 
si m-ai elibera. O voi face eu.
Te voi lasa sa zbori liber, sa fii ceea ce vrei sa fi.
Te iubesc prea mult si iti daruiesc libertate, nu te voi tine prizonierul dragostele mele nebunesti. PLEACA in lumea ta. Pleaca departe de mine si de iubirea mea.
Nu renunt la "noi". Renunt la mine de dragul tau.
Nu privi in urma, eu voi fi aici. Voi fi aici si voi privi cum pleci. Nu iti voi sterge urmele, ele vor ramane pentru sufletul meu.
Tot aici voi fi cand viata iti va fi dujman. Voi fi aceeasi fata pe care ai cunoscut-o la inceput.
Dar acum PLEACA.
Poti sa ma urasti, stiu ca ma urasti.
Cauta-ma cand iti vei da seama de ce am facut asta si atunci ne vom putea iubi curat.
PS: Postare copiata din contul meu dupa jurnale.ro (sa nu se zica am am copiat-o)
Ganduri
Unii ar spune ca am nevoie de modificari, defapt mi-ar trebui niste intariri (am cam exagerat cu neincrederea in mine). Am nevoie de o harta dupa care sa ma ghidez fara a mai calca suflete in picioare. Niciodata nu am putut sa-i fac pe toti fericiti, intotdeauna cineva plangea in urma mea si ma implora sa ma intorc. Dar iluzia fericirii ma facea sa merg tot inainte, uneori pe calea gresita, dar tot inainte.
Da-mi ceva de care sa ma pot sprijini inainte sa cad. Vreau doar o vorba
Si poate ai vrea sa sti mai multe despre mine, ti-as vorbi despre mine dar prefer sa scriu.
Si scriu...cu teama ca printre randuri se pot citi slabiciuni, suferinte...
Poate nu am reusit sa imi ating scopul si ma schimb in bine, dar nu m-am schimbat nici in rau si inca incerc sa cred in mine.
Pas cu pas oamenii care m-au facut sa traiesc s-au indepartat...
NU stiu de ce toti simt nevoie sa mi se descopere, sa fur planuri nerostita sau idei necrise. Nu am nevoie de ei pentru ca ma simt bine cu mine sau macar ma prefac.
Desi ador sa-i faci sa-mi ceara ajutorul petru ca stiu prea bine cat de ravasitoare e dependeta psihica, cat de usor ucide.
De cele mai multe ori (nu si de data asta) imi aleg iubitii pe "intuneric" , vazand doar linii usor conturate cu roz. Si cand soarele rasare stralucitor ma trezesc in fata celui mai urat cosmar. Imi dau seama ca rozul e defapt un negru ciudat de intens.
Si m-ai vazut speriata si singura, plangad. Dar nu m-ai ajutat deloc m-ai lasat sa sufer si sa ma ridic singura. Desi atunci te uram, acum te admir. M-ai invatat sa lupt si sa urc toate treptele cu capu sus chiar daca aveam lacrimi in ochi si sufletu plin de amintiri ce se stingeau cu fiecare pas.
Mai mult nu spun. Sunt sentimentele mele si le tin pentru mine, ma duc de ele de fiecare data cand vad viata pare mai grea. Sunt minuni pe care nu vreau sa le impart cu mine, poate doar cu tine dar... nu acum.
Si m-am ferit atat de mult sa nu ma indragostesc, dar m-am lasat incuiata.
Eu eram cea care cauta , tu cautai la fel si nu stiu cine pe cine a gasit...
Si te iubesc, pana incep sa te stiu prea bine. Si te-as iubi incontinuare daca mi-as da seama de ticalosia ta maxima.
Dupa ce trece anotimpul fericirii, pleci repede spre tinuturi insorite de teama de a nu muri inghetat, fara sa sti ca adevarata fericire o vei gasi doar dupa ce vom trece iarna impreuna. Nu vei avea niciodata curaj.
In final, e inca un efect de blow-up...
Timpul...
Copilarie...hmm zboara. Timpul m-a schimbat, dar mi-e teama ca o sa-mi fie dor sa ma joc pe afara.
E destul de greu dar si eu am vrut schimbarea, stiind ca poate fi mai bine mi-am dorit mai mult.
Stiu ca niciodata nu a fost perfect. Au fost si seri in care am plans dar m-am bucurat ca am putut plange in bratele cuiva.
Stiu ca niciodata nu o sa uit amintirile frumoase, nici macar pe cele neplacute. Dupa un timp privesc inapoi si toate furtunile mi se par mai frumoase.
Pe unii oameni ii voi iubi o viata, chiar daca ma voi indeparta de ei.
Si doare...al dracului de tare.Prin cate incercari am trecut...pana acum doar copilarii, de acum din ce in ce mai greu. Si totusi ele trebuie simtite, traite, memorate si traversate. Rand pe rand.
(Prea sugestiva imaginea)
 Cine nu-ti poate citi sufletul cu atat mai putin va putea sa iti traduca durerea din ochi.
Cine nu te poate descoperii asa cum esti nu merita sa te stie.
In fiecare dimineata iti alegi masca pe care vrei sa o porti. Uneori iti e greu sa te decizi cine vrei sa fi dar alegi cea mai simpla varianta care pana la sfarsitul zilei se dovedeste a fi a dracului de complicata.Te asezi in spatele ei si crezi ca nimic te poate opri, te crezi invincibil dar fereste-te...orice vant ratacit iti poate fura masca si atunci ti se vor citi slabiciunile si toate dorintele arzatoare.
Te ascunzi in spatele unei iluzii de fericire, de nepasare...cand defapt sufletul ti se framanta mai tare ca niciodata.
Si rar deschizi perdeaua grea de atatea ganduri nerostite si te lasi descoperit. Si atunci...uiti cine esti si te trezesti pe marginea unui pod lovit de iubire.
Obijnuieste-te! asa va fi mereu.
Zilnic auzi vorbe spuse aiurea,barfe, vezi impresii artistice(mai mult sau mai putin) care te lasa rece. Te tine in picioare zambetul pe care ti-l desenezi pe buze cu o durere coplesitoare.
Poate te-ai saturat sa te prefaci dar iti repet:
CINE NU TE POATE DESCOPERII ASA CUM ESTI NU MERITA SA TE STIE!
 Corpul intins pe spate, dar sufletul ingenuchiat in fata ta.
Cu sufletul larg deschis si cu ochii inchisi ma inveti sa traiesc.
Clipe care nu vreau sa se termine, mii de vise, mii de planuri...
Simt ca lumea se naruie peste noi dar nu ne atinge.
Te simt pana la os, lacrimile curg siroaie, vrei sa ma uiti dar inca te agati de mine.
Beau din cafeau amara de atatea ganduri navalnice, e seara in care aflu tot ce mi-ai ascuns...
Ma privesti in ochi si toate trairile ti se varsa pe obraji
N-am cum sa uit, ma simt tenta sa calc totul in picioare dar ceva ma opreste.
Iti spun ca vreau sa fie ultima intalnire dar totusi iesim din cafea tinandu-ne de mana.
Apoi imi ceri un ultim sarut, te iau in brate si izbucnesc in plans...
Constienti ca nu puteam trai separati plecam impreuna si speram ca asa vom ramane FOR EVER
|
|
"Nicio stea nu se intoarce din drumul ei..."
|
